- Social - nr. 198 / 10 Octombrie, 2013 Lovitura de stat militara data de fostul Rege Mihai I, la 23 August 1944, pentru redobandirea prerogativelor constitutionale ca rege, cedate lui Ion Antonescu de catre Carol al II-lea, la inceputul lunii septembrie 1940, a marcat un mare dezastru national, pe care Romania il va purta o lunga perioada de timp. Ca urmare, tara a fost ocupata militar prin capitularea neconditionata, iar Armata Romana, aflata in zona frontului din Moldova, a fost dezarmata si capturata, luand calea lagarelor de prizonieri sovietice circa 175.000 de militari romani. Prin capitularea neconditionata, ordonata de catre fostul rege, Romania a pierdut definitiv libertatea, s-a dezonorat singura, i s-a refuzat si acordarea statutului de tara cobeligeranta, desi a fost a patra putere militara, participanta la infrangerea Germaniei hitleriste. Semnarea armistitiului cu URSS, care continea destule conditii impovaratoare, impuse Romaniei fata de conditiile de armistitiu negociate de Antonescu si acceptate de rusi, a fost taraganata pana in septembrie, deoarece rusii refuzau sa semneze inainte ca Romania sa le predea tezaurul ce fusese ascuns intr-o grota, la Manastirea Tismana, iar protocolul militar dintre Armata Romana si Armata Sovietica a fost semnat abia la 25 septembrie, ceea ce a facut ca Armata Romana sa se angajeze singura in luptele pentru eliberarea Transilvaniei, reusind ca, pana la jumatatea lunii septembrie, sa respinga de pe teritoriul de atunci al Romaniei, pana la frontiera vremelnica impusa de trupele hitleristohorthyste prin Diktatul de la Viena, si sa mentina la nord si la vest de Carpati in Transilvania un cap de pod pentru concentrarea trupelor sovietice in vederea angajarii lor in lupta. In contextul prilejuit de evenimentele de la 23 august 1944, Armata I Romana, potrivit Directivei Operative a Marelui Stat Major al Armatei, a primit