Acest articol este al doilea dintr-o colectie de patru. Primul are in vedere necesitatea modernizarii Romaniei si chestiunea “destinului”, si va invit sa il cititi, pentru context. Va propun acum sa studiem raportarea noastra la meserie. Din nou, fara a generaliza, ci doar mentionand tendintele care trebuie schimbate pentru modernizare. E foarte interesanta raportarea noastra la profesionalism, la treaba bine facuta. Intrebarea e cum sa transformam “merge si asa” in “meseria e bratara de aur” (valorizarea muncii), respectiv in “bunul gospodar își face vara sanie și iarna car” (gandire strategica si nu doar gandire pe termen scurt, pur tactica).
Sa pornim asadar in cautarea raspunsurilor. “Merge si asa” e un pacat fundamental al societatii romanesti actuale, manifestat in mediul profesional si nu numai. De ce? Pentru ca opreste cheia progresului: ambitia de a face lucrurile mai bine de dragul de a fi mai bine. Nu poti convinge pe cineva cu forta sa se imbunatateasca caci i-ar prii. Poti sa ii arati calea, dar nu il poti ajuta daca nu te lasa. O solutie ar fi revalorizarea succesului si a beneficiilor sale, dar de asta ne vom ocupa in articolul urmator. O alta solutie ar fi definirea clara a lucrului bine facut si tinerea oamenilor de standarde. In fond, daca nu putem stimula ambitia, macar sa tinem omul de un minim standard de calitate. Aceasta responsabilitate vine de la manager catre toate nivelurile. Daca el nu are curajul sa ceara lucrul bine facut sau, cand e in prezenta lui, nu il recunoaste si apreciaza, lucrurile sunt pierdute.
Tot pierdute raman daca nu se generalizeaza modelul managerului care isi trateaza cu respect angajatii. Fie ca vorbim de administratie sau de sectorul privat (exceptia fiind mediul corporate unde regulile interne, “importate”, duc la o mai mare retinere), se poarta modelul isteric, si anume seful care tipa ca