La sfârşitul săptămânii trecute, pe DN 1, în judeţul Sibiu, s-a mai întâmplat o nenorocire. O tânără, începătoare într-ale şoferiei, a depăşit aiurea un TIR şi s-a izbit de maşina condusă regulamentar de Cristian Istrate, şeful Misiunii permanente a României pe lângă organizaţiile internaţionale de la Viena.

Pasagerii din ambele maşini au fost răniţi, iar fiul cel mare al diplomatului a murit. Avea doar 23 de ani. Încă o dramă petrecută pe şoselele din România. Ca şi în cazul tragediei din Muntenegru, ştirea a fost difuzată imediat la televiziuni în regim de „breaking news” şi a fost updatată permanent. Sunt însă convins că i s-a acordat o importanţă specială, dat fiind rangul diplomatic al domnului Istrate. Adică nu s-a vorbit mai nimic despre gravitatea accidentului în sine, ci despre faptul că familia unui înalt funcţionar al statului român a suferit un accident teribil. Informaţia a fost „asezonată”, desigur, cu declaraţiile, în clasica limbă de lemn, recitate de purtătorii de cuvânt ai Poliţiei ori spitalelor. Şi cam atât. E doar o chestiune de ore până când, în mod natural, va fi uitată complet. Sau poate până când va fi scoasă intempestiv de pe fluxuri de un „breaking-news” mai proaspăt ori mai cumplit.

Soarta cu pricina o au în genere calupurile de veşti negre, pe care toate posturile de televiziune le plasează în cadrul emisiunilor matinale. De obicei, între bancurile de sacâz ale vreunui cetăţean care face revista presei şi rubrica meteo. Abia trezit din somn, încerci să-ţi pui în ordine gândurile pentru ziua ce urmează, sorbi două guri de cafea, deschizi televizorul şi pe micul ecran încep să defileze imagini grozave, cu resturi de automobile stropite de sânge, împrăştiate prin şanţuri sau încolăcite de copaci. Însoţite, neapărat!, de precizarea-şablon: „cu multe eforturi, echipajele de urgenţă, sosite la faţa locului, au scos trupurile neînsuf