Volatilitatea isi face din nou simtita prezenta si pare decisa sa ramana - poate si din cauza faptului ca lumea investitionala a avut un moment "Evrika!": intr-un univers al valutelor umflate, cu valori nesustinute si necerute, castigatorul este mereu statul care isi devalorizeaza cel mai mult propria moneda. Dupa ce au castigat alegerile din Japonia in decembrie trecut, liberal democratii niponi au dat semnalul inceperii unui adevarat razboi al valutelor. Intrebarea e: va permiteti sa lipsiti din batalia asta?
Dupa spectaculoasa miscare de la sfarsitul lui 2008, volatilitatea de pe piata valutelor a revenit la marje mai normale, cu niste ￢hopuri￢ ocazionale in perioada 2009-2011. Apoi, in 2012, volatilitatea a devenit incontrolabila, in special spre sfarsitul anului, aflandu-se in marje pe care nu le-am mai intalnit din 2006-￢07, adica din perioada cand piata creditelor statea sa se prabuseasca. In unele cazuri, cum ar fi GBPUSD si USDCAD, marja de tranzactionare a ajuns la cel mai scazut nivel din ultimii zeci de ani.
Analistii s-au intrecut care mai de care sa explice volatilitatea scazuta ca fiind un rezultat al disparitiei spreadurilor pe dobanzi: calul "castigator" din G10, dolarul australian, avea o dobanda overnight de numai 3,00%, de exemplu. Pana si bancile centrale emergente au inceput sa taie din dobanzi pentru a-si incuraja propriile economii. Intre timp, spun expertii, bancile centrale au indepartat toate riscurile sistemice prin eforturile lor de a fi omniprezente si omnipotente in a preveni orice tip de risc negativ prin furnizarea de lichiditati nesfarsite pietelor.
Apoi, la mijlocul lui noiembrie trecut, a venit anuntul inceperii campaniei electorale in Japonia, ceea ce l-a asezat imediat in lumina reflectoarelor candidatul opozitiei liberal-democrate (LDP) si retorica sa de a "slabi" yenul, intr-un efort deghizat
