Poeta, membră a Fundatiei “Liviu Rebreanu” Piteşti şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti, se consideră onirică şi şi-a publicat o parte din vise. Gabriela Zăvălaş Anghel are o pasiune neobişnuită: colecţionează… pietre. Ne orice fel de pietre, ci pietre-inimă.

Gabriela Zăvălaş Anghel se consideră o persoană simplă, care doar cochetează cu scrisul. Scrie versuri dar şi proză… despre orice, de la natură până la propriile vise, politicieni corupţi sau infidelitate în cupluri.

,,Pasiunea pentru scris o am de când eram jună. Purtam corespondenţă cu prietenele mele iar ele au fost primele care s-au arătat încântate de ceea ce puneam pe hârtie. Nu acelaşi lucru pot spune despre profesorul meu de limba română de la Liceul Al. Odobescu, care din pricina faptului că eram o fire foarte voluntară, logodită cu un fiu de director proletar, a considerat că e mai potrivit să-mi facă probleme. Am reuşit să public destul de târziu în 1995, şi de atunci tot scriu. ”, povesteşte poeta.

Gabriela Zăvălaş Anghel a locuit în Piteşti 10 ani şi este legată puternic de acest oraş.

A publicat în Argeşul Liber, Săgetătorul , revista Amurg Sentimental , revista JAR Piteşti, revista Fapte Reale, Curierul Artelor, Societatea Literară Piteşti dar şi în mai multe ziare şi reviste centrale.

Cărtile sale, “Flacara violet-albastră”, “Efectul razelor de lună asupra galoşilor de gumă”, “Sunt obscură dar mă tratez” , “De ce iubim barbaţii”,ultima, o replică în versuri la „De ce iubim femeile” a lui Mircea Cărtărescu, au primit atât recenzii negative cât şi pozitive.

,,Cine sunt eu să scriu o replică la lucrarea lui Cărtărescu, mi s-a spus pe de o parte, dar şi că volumul meu ,,De ce iubim bărbatii”, are farmecul lui. Am fost şi sunt contestată şi apreciată în acelşi timp. Eu continui să scriu!”, spune autoarea care are la activ şi cinci antologii