Flamanzilor şi valonilor le-a luat nouă luni – cam cât stă fătul în burta mamei – să-i dea Belgiei un guvern. După criza istorică, în fruntea noului executiv a fost desemnat un premier flamand.

Flamanzilor şi valonilor le-a luat nouă luni – cam cât stă fătul în burta mamei – să-i dea Belgiei un guvern. După criza istorică, în fruntea noului executiv a fost desemnat un premier flamand.

Creştin-democratul flamand Yves Leterme a fost desemnat ieri de regele Albert al II-lea la conducerea noului guvern belgian, “născut” după o criză politică istorică, de peste nouă luni, care risca să împartă ţara în două. Din cauza duratei sugestive a crizei politice, colegii din executiv l-au poreclit pe noul premier “Le Terme” (joc de cuvinte, care sugerează o sarcină ajunsă la termen). Într-un scurt comunicat, suveranul belgian a transmis că “a aceeptat demisia domnului Guy Verhofstadt din funcţia de prim-ministru şi l-a numit, la propunerea lui, pe domnul Yves Leterme în postul de premier”.

HETEROCLIŢI. Noul guvern are 15 miniştri şi şapte secretari de stat, proveniţi din cinci formaţiuni, între care trei valone (socialiştii, libe­ralii şi partidele de centru) şi două flamande (creştin-democraţii şi libe­ralii). Echipa guvernamentală moş­tenită de Leterme este heteroclită, dar nu datorită alegerii, ci mai de­gra­bă acceptării unei soluţii de com­pro­mis, pentru a ieşi din impas, po­tri­vit comentariilor analiştilor po­li­t­ici citaţi de AFP. Ea se află, oricum, într-un echilibru fragil, flamanzii şi valonii având păreri divergente pri­vind viitorul ţării, care se adaugă unei mentalităţi politice diferite şi, nu în ultimul rând, rivalităţilor personale. Leterme va trebui să îşi im­pu­nă programul său socio-economic, pre­văzut până în 2011, mai susţin analiştii politici.

Dar chestiunea re­for­mei de stat, care îi aduce în opo­zi­ţie pe fla