Românii seamănă, tot mai mult, cu o masă de manevră intrată, volens nolens, în greva foamei. Nimeni nu înţelege prea clar ce i se întâmplă, deşi mafii de tot felul se mişcă natural şi la vedere, de ani buni, printre disperările lor.
Un număr impresionant de pungaşi, veroşi şi rapaci, viermuiesc în societate, reuşind să o dezorganizeze, să o destructureze, să creeze reţele în care au înghesuit oameni slabi, lacomi, depersonalizaţi. La toate nivelurile, în toate domeniile.
De exemplu, mafia samsarilor, aşa cum o numeşte Victor Ponta. Una extrem de organizată, care porneşte de la individul plătit de administraţie – deci din banii contribuabililor - ca să-ţi rezolve dosarul privind, de exmplu, retrocedarea/despăgubirea în cazul unui imobil confiscat de comunişti sau a terenului de sub casa demolată de paranoia ceauşistă. Acesta e dator structurii mafiote, la baza căreia se află, să-ţi pună beţe în roate, să-ţi ridice în faţă zeci de piedici birocratice, să-ţi întunece mintea, să te demobilizeze, să te înfrângă. Dacă ai nervii tari şi treci de prima şleahtă, ajungi la cea de-a doua: a celor care interpretează după bunul plac legile retrocedării. Din „n” motive vei afla că este aproape imposibil să-ţi recapeţi vechea proprietate, consecinţă, de cele mai multe ori, a muncii de o viaţă a familiei tale. Apare, aşadar, litigiul, procesul infinit, neîncrederea şi, dincolo de toate, tocarea ultimelor resurse financiare pierdute în căutarea dreptăţii.
Apar, apoi, atunci când eşti destul de falit, oamenii de legătură, deschizătorii de perspective: cei care, persuasiv şi infect, te vor convinge să vinzi, pe sume modice, proprietatea în litigiu pentru care te lupţi. Vei ceda, la capătul puterilor, tânăr ori bătrân, învins de sistem. După doar câteva luni, mafia samsarilor tăi va reuşi să intre în posesia proprietăţii „lor” de această dată, acestea valorând in