Captarea şi stocarea dioxidului de carbon sunt nişte noţiuni relativ noi, de puţin timp folosite în întreaga lume. Este însă tehnologia care va avea în următorii zece ani o creştere accelerată şi va atrage investiţii de peste 40 de miliarde de dolari la nivel global. România dezvoltă un astfel de proiect, iar specialiştii spun că este în cărţi pentru atragerea unor finanţări europene record.
Proiectul Getica CCS (Carbon Capture Storage) a început să fie cât de cât cunoscut abia în ultimele luni, dar dezvoltarea acestuia a început din februarie 2010, scrie revista Business Magazin.
Acum, Getica este trecut printre cele 77 de astfel de investiţii la nivel global pe o listă realizată de către Global CCS Institute şi este cotat cu şanse mari pentru obţinerea unei finanţări uriaşe din partea Uniunii Europene.
Toată agitaţia pe care acest proiect a produs-o în piaţă vine în contextul în care în ultimii 20 de ani România nu a dus niciodată lipsă de idei, dar la capitolul implementare sau finalizare bilanţul este cu adevărat descurajator. Fără termocentrale noi, fără investiţii în energia nucleară, fără dezvoltări notabile pe partea hidro, fără strategie, România a intrat într-o cursă dură cu un proiect care acum pare cel puţin avangardist: captarea şi stocarea carbonului. Marii actori în acest proiect sunt Romgaz, cel mai mare producător de gaze din România, Transgaz, compania naţională de transport al gazelor naturale, şi CEN Turceni, cea mai mare termocentrală din bazinul Olteniei. Pe lângă ei, participă şi Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (ISPE), GeoEcoMar, Ministerul Economiei şi Guvernul.
Concurenţă mare
Logica unui astfel de proiect vine în contextul în care România şi-a asumat anumite obligaţii privind reducerea emisiilor de CO2, iar Uniunea Europeană s-a angajat într-o luptă dură cu poluarea pe termen lung.
Ide
