Cu o săptămînă înainte de spectacolul caragialean al Convenţiei Extraordinare a PDL, la Interviurile lui Ion Cristoiu de pe B1 TV am purtat un taifas interesant cu Mihai Răzvan Ungureanu despre campania dusă pentru şefia partidului de cei doi principali combatanţi: Vasile Blaga şi Elena Udrea.

Citisem într-un interviu dat de MRU despre îngrijorarea acestuia

faţă de tranşeele săpate de astfel de certuri publice între oamenii unei

formaţiuni, greu de sărit după, pentru a putea merge mai departe

împreună.

În contextul emisiunii, am reluat chestiunea, căzînd de acord

cu MRU că revărsarea în afară, în media, a rafalei de înjurături din

interiorul PDL creează o situaţie dificilă, dacă nu chiar imposibilă,

pentru evoluţia de după Convenţie, cînd taberele vor fi obligate să

respire împreună, aerul greu (de insulte, de înjurături) al aceleaşi

cămăruţe politice.

Pentru a mă da intelectual (cum altfel să te porţi la un dialog

cu un intelectual de talia lui MRU?!), am reamintit telespectatorilor

o observaţie de viaţă făcută de Victor Petrini din romanul lui Marin

Preda, Cel mai iubit dintre pămînteni:

Cînd neînţelegerile dintr-un cuplu răzbesc în afară, sub

înfăţişarea unui scandal de mahala, cu porcăieli și îmbrînceli, viaţa

cuplului respectiv trădează o fisură uriașă, adîncită inevitabil într-un

divorţ la un moment dat.

De la înscrierea în competiţie a Elenei Udrea, atmosfera din PDL

s-a otrăvit brusc.

Sigur, erau de înţeles polemicile (cu condiţia să aibă drept temei

ideile, nu persoanele!), ironiile reciproce mai mult sau mai puţin

pătrăţoase, chiar şi înjurăturile. Pînă la urmă dacă Elena Udrea l-ar fi

făcut pe Vasile Blaga, beţiv, iar el ar fi făcut-o, curvă, împăcarea din

final ar fi fost de admis, potrivit învățăturii franțuzești:

Qui s’aime s