După război, mulți viteji se arată. La fel se întâmplă și la oferta publică inițială a Romgaz, care s-a trezit cu o suprasubscriere de până la 17 ori pe tranșa destinată investitorilor mici, iar acum apar voci care spun că prețul a fost subevaluat, că ar fi trebuit listată doar la București, că vina aparține intermediarilor, în special Goldman Sachs.

Să recapitulăm: Ministerul Economiei a scos la vânzare 15% din acțiunile Romgaz Mediaș, una dintre cele mai importante companii românești aflate în portofoliul statului. Deși inițial se vorbea de o valoare a pachetului de circa 600 milioane euro, prospectul ofertei a ieșit cu o valoare de maximum 415 milioane euro, semnificativ mai mică. De asemenea, luând în considerare lichiditatea scăzută și dimensiunea bursei de valori de la București, s-a decis listarea în paralel la Londra, prin certificate de depozit global (GDR).

Să ne înțelegem: părerea că piața de capital din România este prea mică era unanimă. BVB are o lichiditate zilnică de 7,5 milioane euro, susținută majoritar de câteva companii (FP, SIFuri). Listări private nu am mai avut de cinci ani (iar Adeplast, prima după cinci ani, a fost un eșec; se poate spune că principala problemă a ofertei Adeplast a fost plasarea vânzării inainte de Romgaz), iar numărul investitorilor activi cel puțin o dată pe lună este de câteva mii. Ce intermediar își asumă o listare în atare condiții?

Așa cum se întâmplă de obicei la bursele de valori (piețele sunt caracterizate prin decizii emoționale, iraționale), oferta a avut un succes teribil printre investitorii mici, care aveau dedicată o tranșă de 15% din ofertă.

Suprasubscriere a fost de 17 ori, cererea depășind dublul ofertei totale. Putea fi prezisă această situație? Greu de crezut, în condițiile în care băncile nu se aruncă la creditare, iar investitorii sunt puțini.

Să nu uităm că cel puțin ju