un barbat fara un picior spera ca cineva sa-l ajute sa-si puna o proteza. el isi intretine familia din pensia sa de handicapat. "Daca n-ar fi fost mincarea de la Cantina Saracilor, am fi murit de foame", spune sarmanul Stelian Toader are 53 de ani, trei copii, o nevasta bolnava si o existenta inecata intr-o saracie din care nu mai spera sa iasa vreodata. Totul s-a dus de ripa in momentul in care omului i-a fost amputat un picior, in urma unui accident la munca. De atunci, toata familia lui isi duce zilele din cei 1,250 milioane lei primiti lunar ca indemnizatie pentru handicapul pe care il are. Stelian isi doreste foarte mult o proteza, un fotoliu rulant sau cel putin niste cirje moderne, cu care sa se poata deplasa mai usor. In felul acesta, spera ca ar putea munci, asa incit copiilor lui sa le fie mai bine. Multi dintre noi l-am intilnit pe strada. Se tiraste incet, carind dupa el cirjele negre de atita purtat. Ele i-au inlocuit piciorul pe care l-a avut pina anul trecut, si acum nu-l mai are. Un picior pe care il simte si azi, il doare sau il gidila, ca si cum ar vrea sa-i faca si mai mult in necaz. "Eu n-am zacut niciodata. N-am fost bolnav, pina la necazul asta. Si nici nu mi-am imaginat ca mi se va intimpla sa ramin fara picior. Culmea este ca il simt si acum, pina in talpa. Parca l-as avea de adevaratelea, citeodata ma doare, alteori ma gidila. Dau sa ma scarpin si-mi aduc aminte ca nu mai am picior. Este destul de neplacut", povesteste nea Stelian. Pina la nenorocirea cu piciorul spune ca dus-o bine. A muncit toata viata lui, este instalator sudor si are in cartea de munca 32 de ani vechime. Spera la batrineti cel putin linistite daca nu imbelsugate, dar soarta a decis altceva. "Am muncit toata viata mea. In urma cu ceva ani, m-a dat in somaj de la societatea unde lucram. Intr-o zi m-am dus la cineva particular sai fac ceva la un depozit. Acum sase ani s-a in