Tensiunile din Europa, care culminează şi cu varianta ca Grecia să renunţe la moneda unică europeană şi să revină la drahmă pentru a nu infecta cu problemele ei toată zona euro, repun pe tapet întrebarea dacă este bine şi rentabil pentru statele din UE care nu au euro să adopte moneda unică europeană.

Criza economică macină toată Europa, iar pentru multe state faptul că au propria lor monedă în acest moment este un avantaj pentru că pot folosi cursul de schimb ca un instrument de stimulare a exporturilor şi reducere a importurilor. De asemenea, cursul poate fi folosit pentru a tăia puterea de cumpărare în valoare reală ca o soluţie pentru rezolvarea problemelor bugetare.

Cel puţin până în acest moment, România are 2015 ca dată oficială pentru adoptarea euro. Acum, acest obiectiv pare mai greu de atins decât de îndeplinit, având în vedere criteriile economice pe care trebuie să le îndeplinească România pentru a intra în clubul celor 17 ţări cu euro: deficit bugetar scăzut, inflaţie şi dobânzi mici, şi posibilitatea susţinerii unui anumit nivel al ratei de schimb leu/euro.

Pentru toţi românii care muncesc în Europa şi pentru cei din ţară care călătoresc liber în Europa, adoptarea euro din punct de vedere psihologic este deja un fapt.

Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, care a trăit pe viu toate evenimentele majore economice din ultimele şase decenii, are o teorie personală interesantă. El spune că pentru România s-ar putea ivi şansa de a trece la euro mai repede decât ne-am fi aşteptat. Dar cu condiţia să se repete istoria, în spirală.

"În anii '90, într-un moment în care economia de piaţă cucerea spaţii largi pe planetă, Uniunea Europeană se vedea în pericol de a se trezi, într-un viitor nu foarte îndepărtat, aruncată afară din elita puterilor economice ale lumii. Soluţia a fost extinderea. Şi astfel, România şi-a putut impu