„Molecula tristeţii“ este principalul responsabil al stărilor noastre aproape constante în ultima vreme: de stres, anxietate şi de tristeţe, au constatat oamenii de ştiinţă britanici.
Hipofiza sau glanda pituitară controlează modul în care organismul reacţionează la diverse tipuri de stres şi anxietate prin eliberarea unor substanţe în organism. Acesta este un lucru cunoscut. Noutatea, descoperită de oamenii de ştiinţă de la compania Heptares Therapeutics, din Hertfordshire, este că molecula CRF1, din membrana externă a hipofizei, este cea care poate declanşa reacţii exagerate care culminează cu stări constante de tristeţe sau chiar cu depresie.
Acesta este motivul pentru care CRF1 a fost denumită de specialişti „molecula tristeţii“. De altfel, aceasta ar putea fi calea către noi terapii antidepresie şi anxiolitice mult mai eficiente decât cele disponibile în prezent.
Cum acţionează „molecula tristeţii“
CRF1 din celulele hipofizare detectează moleculele de stres emise de hipotalamus, o porţiune a creierului care produce hormoni ce ne ajută să controlăm temperatura corporală, senzaţia de foame şi starea de spirit, printre altele. Atunci când CRF1 „simte“ moleculele de stres, stimulează hipofiza să producă hormoni precum cortizolul, recunoscuţi ca „hormonii stresului“. Atunci când ating niveluri crescute în organism, „hormonii stresului“ produc daune serioase la nivelul sistemului cardiovascular şi nu numai.
Pentru a face această descoperire, specialiştii britanici au folosit dispozitive moderne cu raze X, numite Diamond Light Source. Cu ajutorul acestei tehnologii moderne, ei au putut observa structura moleculei şi „slăbiciunile“ acesteia, care ar putea fi exploatate în vederea obţinerii unor tratamente antidepresive eficiente.
