Pe vremea lui Ceauşescu, în Titu erau mai mulţi angajaţi decât locuitorii oraşului. După 1990, platformele industriale au fost închise, iar oamenii au fost puşi pe liber. Din 2013, Renault va deveni cel mai mare angajator din oraş, după inaugurarea centrului de cercetări care se va ocupa de dezvoltarea noilor modele ale firmei.
Ca majoritatea oraşelor din Bărăgan, şi Titu are aspectul unui sat în centrul căruia sunt „plantate" câteva blocuri. În rest, case şi gospodării ca în orice comună. Localitatea a fost ridicată la rang de oraş în anul 1969. Pe vremea lui Ceauşescu, Titu a fost un oraş industrializat forţat, ca mai toate localităţile din apropierea Bucureştiului. La o populaţie de numai 10.000 de locuitori, pe platformele industriale din oraş lucrau nu mai puţin de 16.000 de muncitori, adunaţi de pe o rază de 20 de kilometri.
Numai la fosta Fabrică de Aparataje de Joasă Tensiune lucrau peste 6.000 de oameni, în timp ce atelierul de reparaţii CFR Titu avea 1.000 de salariaţi, iar Avicola, acum o ruină, era cel mai mare producător din Europa de Sud-Est, unde lucrau aproximativ 4.000 de oameni.
Benetton „made in Titu"
După anii '90 a început declinul economic al oraşului, până în anul 2000, când primul investitor a fost un italian care şi-a deschis două societăţi de tricotaje şi confecţii. În prezent, acesta are 500 de angajaţi, toţi din Titu. Principalul beneficiar al hainelor făcute la italianul din Titu este celebra companie de îmbrăcăminte Benetton.
Un alt moment de cotitură pentru economia oraşului a fost în anul 2003. Atunci, fosta Fabrică de Aparataje a început să lucreze pentru industria auto.
De exemplu, haionul şi elementele de plastic ale acestuia sau farurile de la Dacia Duster se fac şi în două fabrici din Titu. Nic Prem, una dintre aceste societăţi, fabrică elemente de plastic şi pentru frigiderele Arctic, construit
