Toni Şeicărescu, urmaşul lui Cristi Minculescu în trupa Iris, vorbeşte despre dificultăţile şi provocările unui nou început alături de celebra formaţie şi îşi face bilanţul carierei, din momentul în care a luat în braţe prima chitară şi până astăzi.

Pentru unii, succesul este o chestiune de noroc, dar nu şi pentru Toni Şeicărescu. Noul solist al trupei Iris mizează pe onestitate, muncă şi credinţa în Dumnezeu pentru a face performanţă muzicală şi îşi asumă riscul unui nou drum, acum, la 45 de ani. Criticat că a trecut de la o formaţie la alta şi aplaudat pentru curajul de a-l înlocui pe Cristi Minculescu, artistul reuşeşte, totuşi, să-şi păstreze zâmbetul pe buze.

Resimţind presiunea de a se ridica la nivelul trupei rock numărul unu din România, interpretul spune că greul a trecut, însă recunoaşte că publicul nu s-a obişnuit uşor cu noua componenţă Iris. În spatele prezentului există însă o carieră de aproape trei decenii. Sunt deceniile de căutări, drumuri, plecări şi reveniri, schimbări menite să-i contureze adevărata identitate de artist.

„Weekend Adevărul “: Cum a fost debutul în formaţia Iris?

Toni Şeicărescu: În momentul în care am acceptat să vin la Iris, nu mi-am dat seama la ce mă înham. Când s-a anunţat oficial că trupa are un nou solist şi că vestitul Cristian Minculescu va părăsi formaţia, de-abia atunci am realizat în ce m-am băgat (râde). A fost o presiune fantastică: timp de câteva zile nu am putut să fac nimic altceva decât să stau în casă. Nici măcar nu am mai putut să răspund, telefonul se înroşise. Cu greu am reuşit să mă liniştesc şi să ies din starea respectivă, apoi să mă pot apuca să învăţ piesele pe care le aveam de învăţat. Mi-aduc aminte că, timp de o săptămână după acele trei zile, mă uitam pe versuri şi nu puteam să înmagazinez nimic, mă gândeam ce ar trebui să fac ca să fiu la nivelul la care mă înhămasem. @