A plecat din România acum două luni. Un timp prea scurt pentru a se acomoda unei vieţi noi, în societatea italiană. A luat decizia de a pleca, cu responsabilitatea, curaj, dar şi puţină teamă, de a nu da greş. Raluca Jipa este unul dintre românii care, la numai 23 de ani, şi-a luat viaţa în mâini, pentru a-şi împlini un vis. Sărbătorile din acest an au găsit-o, pentru prima oară, departe de ţară, prieteni, obiceiuri şi lucrurile atât de familiare.
EVZ: Cum au fost Sărbătorile din acest an?
Raluca Jipa: Pentru prima oară, nu am simţit nici că se apropie Crăciunul, nici că trebuie să vină Moş Crăciun. Chiar dacă am 23 de ani, am simţit până acum bucuria împodobirii bradului.
Mi-au placut agitaţia din casa, cumpărăturile de ultimul moment, tăvile cu cozonac, vizitele prietenilor. Acum însă, am avut un Crăciun mai trist. Chiar dacă sunt cu mama, aici în Italia, este un Crăciun trist. Ieri a fost şi ziua mea de naştere, dar nici nu am simţit-o.
Ce îţi doreşti în 2009?
Aş vrea sa ma apropii, cu fiecare zi, de visul meu. Acela de a ajunge la Paris, pentru a-mi continua studiile. Ştiu ca aş fi putut pleca direct din România, însă aşa a fost să fie. Aş vrea să mai am puterea să lupt pentru ceea ce îmi doresc, să reuşesc tot ce îmi propun, să fiu sănătoasă şi să mă acomodez, cât mai repede la viaţa aceasta nouă, atât de diferită de tot ceea ce ştiam.
Am să consider această perioadă o etapă din viaţa mea, care mă va ajuta să mă maturizez şi să fiu mai bună decât sunt acum.
Ai participat la evenimente organizate de comunitatea de români din Torino?
Chiar dacă mi-ar fi făcut mare plăcere, acest lucru nu a fost posibil, din mai multe motive. Torino este un oraş mare. Lângă mine nu am nicio asociaţie. Până la consulat merg cam o oră. Nici alţi români nu prea cunosc. Aşa că am stat împreună cu