Bank Austria Kunstforum din Viena găzduiește, de la 1 septembrie a.c, pînă pe 5 decembrie, prima retrospectivă completă Frida Kahlo din Austria.
Expoziția conține în jur de 160 de lucrări, printre care 60 de picturi. Aceasta este însoțită de o colecție reprezentativă de fotografii, alese de strănepoata pictoriței, Cristina Kahlo. Printre ele se află și fotografii celebre făcute de Nickolas Murray: exemple ale scenariului pe care artista și-l concepuse despre ea însăși și care au contribuit la construcția mitului acesteia.
Mitul ei a devenit, deja, global. Probabil că o contribuție însemnată a avut-o și filmul Frida (Julie Taymour, 2002, cu Salma Hayek, Alfred de Molina). De unde neștiutorii de pînă atunci au aflat măcar despre accidentul de autobuz, din 1925, în urma căruia artista (născută în 1907) a suferit toată viața și care i-a adus, pînă la urmă, și moartea (în 1954). Precum și de amorul ei năbădăios cu Diego Rivera, un pictor cu 20 de ani mai mare, cu care a fost căsătorită de două ori și care a avut o puternică influență asupra vieții și operei pictoriței.
Mitul Fridei Kahlo se leagă și de mîndria identității ei naționale mexicane, de feminismul ei, și de convingerile ei comuniste (este cunoscută idila artistei cu Leon Trotsky, precum și portretul pictat acestuia).
Se pare că biografia pictoriței a ajuns să fie mai cunoscută decît opera ei. Aceasta și pentru că picturile sale sînt, în mare parte, autobiografice. Frida Kahlo a zugrăvit momentele și trăirile ei esențiale, așa cum singură declara: și anume că, deși picturile ei au influențe suprarealiste, ea nu picta vise, ci ”propria realitate”.
Printre exponate putem vedea, de altfel, multe dintre autpotretele celebre ale Fridei, cu o încărcătură simbolică pronunțată, precum Autoportret cu colier de spini și pasăre cîntătoare,Autoportret cu maimuță și Autoportret în rochie de cat
