Ideea că Scoţia "deţine" până la 90% din rezervele din Marea Nordului rămâne una dintre cele mai puternice surse de nemulţumire pentru naţionalişti. "Este petrolul scoţian" - aceasta reprezintă una dintre cele mai înflăcărate dintre lozincile politicii scoţiene.

În următorii doi ani, în timp ce premierul scoţian Alex Salmond conduce ţara într-un referendum privind independenţa, această idee va deveni, probabil, unul dintre argumentele centrale pentru naţionalişti: ei cred că va ajuta să decidă soarta Marii Britanii.

Guvernul scoţian afirmă că Marea Nordului va genera venituri de aproximativ 64 de miliarde de euro în următorii cinci ani. În acest context, Salmond susţine că, împreună cu resursele marine şi eoliene, plus alte industrii precum cea a whisky-ului, aceste rezerve de petrol ar face din Scoţia a şasea cea mai bogată naţiune din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), lăsând restul Marii Britanii în urmă, pe locul 15.

Numai că Salmond va trebui să ofere asigurări în ceea ce priveşte îngrijorările asupra capacităţii Scoţiei de a oferi industriei aceeaşi putere internaţională şi acelaşi regim fiscal relativ stabil pe care îl oferă Marea Britanie. Experţii sunt de părere că firmele de inginerie şi companiile petroliere care se bazează pe contractele din Marea Nordului vor analiza cu grijă potenţialele efecte negative ale independenţei. Acestea vor trebui să jongleze cu două regimuri fiscale şi de reglementare: Marea Britanie are agenţii experimentate de sănătate, securitate şi de mediu, în timp ce Scoţia ar trebui să-şi construiască propriile agenţii de la zero.

Probleme inevitabile

În acest context, întrebarea este dacă va reuşi o Scoţie independentă, teoretic una dintre cele mai mici state membre ale UE, să egaleze puterea şi influenţa politică a Marii Britanii la Bruxelles sau