Cand sovieticii au invadat Romania, trupele lor, ca sa zicem asa, se aflau la prima lor iesire in strainatate. In randurile acestora se aflau numerosi ostasi evrei, care au inceput rand pe rand sa dispara, renuntand la hainele militare si intrand in contact cu organizatiile sioniste si instructorii palestinieni, care izbuteau in cele din urma sa-i scoata clandestin sau legal din tara, cu acte false si biografii inventate. Azi asa, maine tot asa, pana cand rusii au reusit sa afle motivele dezertarilor si adversitatea lor impotriva sionistilor s-a intarit. Intarindu-se totodata si adversitatea lor fata de populatia evreiasca in general, socotita o banda de complotisti.
Nu evoluau satisfacator nici relatiile populatiei evreiesti cu autoritatile autohtone. La 15 aprilie 1945, se semnala ca Uniunea Evreilor Romani, condusa de Willy Filderman, "a prezentat dlui ministru Romulus Zaroni, ministrul Agriculturii si Domeniilor, un memoriu privind anumite revendicari ale evreilor in legatura cu reforma agrara. Astfel, se arata in acest memoriu ca, din cauza legilor rasiale, o parte din evrei au parasit tara, iar altii au fost deportati. Acestia n-ar trebui considerati absenteisti".
Se sisteaza sau nu emigrarea? Dispute a generat si proiectul infiintarii Comitetului Democratic Evreiesc, pe care comunistii il vedeau subordonat directivelor lor, ceea ce nu a convenit majoritatii evreilor. Unui asemenea proiect s-au opus si Partidul Evreiesc al lui A.L. Zissu, ca si organizatia Renasterea, prezidata de dr. Cornel Iancu si dominanta in epoca. Acest comitet democratic considera totusi majoritatea evreilor straini de politica autohtona, si in iulie 1945 s-a confruntat cu unele doleante firesti: "Nu poate fi cu adevarat democratic decat prin participarea efectiva a tuturor organizatiilor evreiesti si nu poate avea un caracter national evreiesc decat atunci cand vor fi incadr
