Pe când Europa se confruntă cu cea mai gravă criză după al doilea război mondial, diplomaţii de la Bucureşti, nevoiţi să trimită acasă rapoarte periodice, se văd puşi în faţa unui paradox: deşi România este extrem de vulnerabilă faţă de un colaps al sectorului financiar-bancar european ca urmare a propriilor bănci deţinute în proporţie de 90% de instituţii financiare străine, scena politică a ţării a fost dominată, zilele trecute, de războiul procedural dintre actualul şi fostul lider PSD.

Victor Ponta pur şi simplu nu mai suportă ideea ca predecesorul său, Mircea Geoană, să fie preşedinte al Senatului şi, cu asta, basta! Este limpede că, din punctul de vedere al actualului şef de partid, „fostul" nu mai are ce căuta în PSD - asta după ce i s-au impus în repetate rânduri interdicţii privind orice fel de declaraţii despre formaţiunea pe care a condus-o ani buni.

Când Ion Iliescu şi Adrian Năstase au dat-o întoarsă, clamând că Geoană merită totuşi o oarecare clemenţă, Ponta a recurs rapid la melodramă, declarând că partidul va avea de ales între el şi Geoană. Cu alte cuvinte, dacă partidul îi mai permite renegatului să răsufle sau chiar să exercite o brumă de influenţă, atunci va trebui să se dispenseze de preţioasele servicii ale actualului său lider.

Ponta se comportă aidoma unui general obsedat de grade şi protocol în toiul unei lupte sângeroase. Partidul său are de câştigat o serie de bătălii cruciale dacă doreşte într-adevăr să conducă şi dincolo de sondaje. Geoană este, categoric, un „fost" - doar cineva cu o imaginaţie debordantă şi l-ar mai putea imagina în fruntea PSD. Marea ofensă pe care i-a adus-o, de fapt, succesorului său este de a fi refuzat să se retragă într-o văgăună pentru a-şi da obştescul sfârşit.

A reuşit, în schimb, să salveze ceva din statura sa de fost înalt demnitar ca preşedinte al Senatului. Aici a obstrucţionat lucr