Săptămâna aceasta am putut consemna un nou record de abjecţie în societatea românească: lansarea în spaţiul public a unui filmuleţ în care un fost ministru este surprins - pare-se - masturbându-se. Nu, nu la tribuna Parlamentului, nu în parc după vreun tufiş, nici măcar încuiat în biroul său guvernamental. Ci la el acasă, în faţa calculatorului personal.

Politicianul în chestiune neagă că el ar fi protagonistul secvenţelor explicite de la finalul înregistrării. În cadrele respective nu apare chipul bărbatului, obiectivul fiind focalizat pe o cu totul altă zonă anatomică. Dar identitatea personajului nu are, de fapt, absolut nici o relevanţă. Scandalos nu este ce făcea omul în intimitatea căminului său, ci faptul că în bătălia politică nu mai există nici cele mai elementare limite de bun-simţ. Cazul aminteşte izbitor de precedentul Ana Birchall. Cariera tinerei speranţe PSD-iste a fost spulberată fulgerător de un alt filmuleţ pornografic, mult mai puţin plauzibil decât cel apărut acum. Mecanismele mediatizării au fost aceleaşi: postări anonime pe internet, semnalate pe bloguri, preluate de ziarele de scandal, apoi şi de cele zis "serioase". Atunci, ca şi acum, presa românească a picat testul decenţei şi al minimului profesionalism. Ar fi trebuit să intervină Justiţia, dar nu a făcut-o. Nici politicienii nu s-au grăbit să se dezică de asemenea practici. Aşa că ele vor continua, spre amuzamentul tâmp al unei opinii publice tot mai uşor de manipulat.

În curând vom vedea, probabil, imagini cu miniştri pe closet sau tratându-şi hemoroizii cu alifie. Sau fotografii cu deputate mânuind tampoanele, cu sau fără aripioare. Oricine poate fi surprins în ipostaze lipsite de demnitate, fiindcă nu tot ce e natural e şi telegenic. Tocmai de aceea, legea protejează dreptul la intimitate al fiecărui cetăţean. Oricâte derogări am putea invoca în cazul demnitarilor, "inter