Scoala, intregul sistem de invatamint nu sint insule izolate. Nu avem doar o institutie care s-a degradat, nu e doar un grup social (profesorii!) care a devenit, deodata, responsabil de aceasta "catastrofa". Si nu e nici o catastrofa, e o normalitate. Am citit, incepind cu ziua de luni, 4 iulie, mai multe comentarii si analize ale bac-ului de anul acesta, constatind cu stupefactie ca doar o parte dintre jurnalistii, analistii si alti participanti la dezbatere au ajuns la concluzia ca avem, in sfirsit, o radiografie reala a invatamintului romanesc, prilej de regindire din temelii a sistemului. Nu, nici pe departe nu s-au auzit raspicat si nu au avut impact vocile lucide care cereau schimbarea intregului, ca de obicei, vinovatii au fost cautati in alta parte: desigur, e "vina" profesorilor care nu i-au pregatit bine pe elevi, de parca profesorii ar veni de pe alta planeta, nu fac si ei parte din sistemul care "dainuieste" din vremuri, nu sint si ei produsele si victimele autoamagirii care i-a transformat in bieti pioni ai celor ce decid; de vina e si ministrul care a stresat elevii cu masurile lui draconice de supraveghere, masuri care vor trebui anulate atunci cind se va schimba echipa din virf, pentru a se reveni la normalitate, cum sugera un lider politic, dar si unii intelectuali sau lideri de opinie. Inainte de a continua, vreau sa evoc doua momente/experiente care m-au indemnat la organizarea unei priviri scrutatoare. Primul: pe la inceputurile relatiilor noastre cu institutii de invatamint din Vest, nu mult dupa 1990, am stabilit o buna colaborare cu un institut prestigios din Paris, specializat in formarea lucratorilor sociali (Institut de Travail Social et de Recherches Sociales de Montrouge). Veneau specialistii lor pentru sesiuni de formare, la Iasi si la Botosani, erau invitati profesori si studenti de la Iasi pentru a asista la procesul lor de pregatire. I