Judecătorii ICCJ care l-au eliberat din arest pe Cătălin Voicu au luat în calcul mai multe aspecte din jurisprudenţa CEDO, referitoare la caracterul acuzatului, legătura cu familia, precum şi la durata rezonabilă a pedepei, care prelungită duce la transformarea detenţiei provizorii în pedeapsă.
Completul de cinci judecători de la instanţa supremă a dat publicităţii astăzi motivarea deciziei din 18 iulie 2011 prin care senatorul Cătălin Voicu a fost eliberat din arestul Peniteciarului Rahova. În motivare se arată că senatorul Cătălin Voicu are un domiciliu stabil, are familie organizată, doi copii în întreţinere, nu are antecedente penale.
A fost invocată jurisprudenţa CEDO
Magistraţii reţin aceste aspecte în sensul jurisprudenţei CEDO despre care arată că “a statuat că pericolul pe care îl prezintă inculpatul şi care i-ar atrage starea de detenţie provizorie nu trebuie apreciat numai pe baza gravităţii faptei, a sancţiunilor penale şi a celor civile care îl ameninţă pe inculpat ci în cauză intervin şi alte circumstanţe cum ar fi: caracterul inculpatului, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele materiale, legătura cu familia”, susţineri preluare din cauza Neumaister contra Austriei.
Judecătorii mai arată că liberarea provizorie, indiferent de modalitate, este o instituţie destinată să concilieze libertatea individuală, prin evitarea detenţiei, şi protecţia socială, impunând un control asupra persoanei liberate, prin stabilirea de obligaţii sau restricţii ale libertăţii.
“Caracterul rezonabil al detenţiei”, este suficient
“Referitor la caracterul rezonabil al detenţiei, Înalta Curte apreciază că durata scursă de la data arestării inculpatului, de aproximativ un an şi patru luni, este suficientă pentru a tinde - în condiţiile prelungirii acesteia - la concluzia transformării detenţiei provizorii în