Stau cu amicul Mircea Toma la o bere, pe o terasa din Vama Veche. Mircea imi povesteste despre o noua magarie petrecuta in capitala: cica se vrea a se construi o cladire de 20 de etaje pe Calea Victoriei, in conditiile in care nu se pot construi acolo mai mult de 3-4 etaje. Magaria consta in faptul ca arhitectul capitalei si-a dat semnatura pe proiectul in cauza care i-a fost prezentat cu totul altfel. Adica l-au mintit.
Mircea Toma face o comparatie intre intimplarea in cauza si ceea ce se intimpla in Vama Veche: constructii ilegale, un PUG despre care nu stie nimeni daca a fost aprobat sau nu, si multe altele. Ma frapeaza o constatare de-a sa: daca aia in capitala fac ce fac, la ce sa te astepti de la edilii satelor si comunelor? Politica si administratia, in Romania, nu au depasit inca nivelul de „cum se face la centru“. Doar ca acum nu mai exista, neaparat, directive scrise, ci un mimesis al relelor si ilegalitatilor ce trec drept litera de lege, daca au fost savirsite „la centru“.
Mai mult, cetatenii sint obisnuiti cu astfel de lucruri pina la punctul de a le considera o normalitate cotidiana.
Politicienii romani au transformat meseria de politician, de administrator de institutie sau de edil al localitatii in ceva mirsav, negativ. S-au bagat atit de adinc in coruptie, minciuna si inselatorie, au exersat atit de intens aceste practici, incit au depasit pragul pina la care aceste rele sperie, mira si impun masuri drastice. Ei au devenit doar niste hoti, or, hoti avem pe toate drumurile, nu-i asa?... La fel, demagogii nationaliste ca cele proferate de C.V. Tudor&co au transformat patriotismul in ceva suspect. Astfel, aparatorii drepturilor romanilor basarabeni sint deseori priviti ca niste extremisti de dreapta sau ca niste neolegionari. Politicienii romani au golit politica de orice continut de valoare, de orice virtute reala si
