Acum vreo câţiva ani, aveam un amic plin de teorii interesante. Geluţu, altfel un fin intelectual, profesor de istoria artei, avea boală pe femeile imense. El măsura în jur de 1,65 m şi îl sufla vântul.

Toată ziua-bună ziua îl vedeam însă lângă nişte huidume de femei care te speriau, înalte şi grase deopotrivă.

Geluţu avea un sac de explicaţii pentru aplecarea sa către femeile care semănau cu nişte câini Saint Bernard. Era mulţumit că îl cărau acasă, la subraţ, atunci când se îmbăta cleşte. Ţineau de cald iarna. Erau mămoase, fidele şi protectoare. Lumea îl privea cu teamă şi respect. La capitolul pat îmi zicea că "atunci când le fuţi ai senzaţia că faci baie într-o piscină cu apă termală sau că pluteşti, la mare, pe o saltea bine umflată".

Într-o seară, uşor euforizat, Geluţu mi-a arătat plin de duioşie ultima lui achiziţie, o namilă blondă-vopsită, şi mi-a spus: "Uită-te ce scumpă e! Îi mai lipseşte doar butoiaşul cu rom de la gât şi poate merge să salveze oameni pe munţi". Într-adevăr, în cele din urmă doamna de mare tonaj l-a salvat chiar pe Gelu, care ajunsese să aibă un echilibru precar şi devenise arţăgos. L-a remorcat plină de tandreţe de o aripă şi l-a cârmit spre casă, cu aerul că-şi face datoria faţă de ţară.

AM EXPERIMENTAT

Mă tenta şi pe mine să experimentez ce face Gelu. Într-o bună seară zăceam cu nişte prieteni la o terasă de pe lângă Piaţa Universităţii. Am constatat că mi se cam terminaseră banii şi mai aveam chef să stau. Undeva, într-un colţ de buzunar, am găsit două hârtii de zece euro, mototolite, rămase acolo de cine ştie când. Am dat fuga la un excheange office din zonă. Instituţia era păzită de o fiinţă tuciurie cu şapcă, ghioagă, cătuşe şi o geacă pe care scria Tarantino Security.

La o estimare sumară, avea cam 1,80 m şi pe puţin 95 de kilograme. După ce am schimbat banii la un curs dez