Cind se considera politicienii insultati, jigniti, calomniati? Pe linga a fi o tema de studiu, insulta politica poate furniza importante indicii despre criteriile in functie de care este analizata o persoana in spatiul public. De ceva timp, urmarim cu interes formulele de adresabilitate voit jignitoare sau considerate insultatoare de catre politicienii nostri. Ultimul caz public, al „cavalerului" Traian Basescu, care l-a chemat in instanta pe ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu. Stim cu toti, presedintele e facut zilnic „betiv", „chior", „nesimtit", „prost crescut", in toate felurile, incepind cu membri ai Guvernului pina la jurnalisti. Gama expresiilor e atit de larga incit o istorie a insultelor in mandatul lui Basescu ar fi o opera voluminoasa. La rindul sau, seful statului nu s-a abtinut sa arunce cuvinte precum „gaozar", „tiganca imputita", „lichele", ca sa amintim numai ultimele exemple mai celebre. De aceea, decizia de a da in judecata pe ministrul Sanatatii, dupa ce acesta a afirmat ca presedintele are „probleme de natura psihica", a parut oarecum fortata, iesita din schema. Nu pentru ca nu ar fi avut motivele sa apeleze la Justitie, dar nu pare el exemplul de moralitate cel mai indreptatit sa o faca, fiindca a contribuit cu spor la lansarea unor remarci insultatoare si umilitoare. Cazul ne da insa posibilitatea de a observa o interesanta mutatie a termenilor ofensatori in preajma intrarii in UE. Accentul se muta de la remarcile xenofobe, antisemite (intrate oricum sub monitorizarea stricta a organismelor europene), conspirationiste (francmason, KGB-ist), care au ridicat toxicitatea discursului politic al anilor ‘90, la priceperea de a intruchipa un leadership european. De ce a reactionat Basescu tocmai acum? Credem ca nu ar fi procedat asa, daca acuzatia nu ar fi pus in discutie capacitatea sa de a conduce democratic statul, fara nici cele mai mici derapaj