Credinciosi din toata tara vin in pelerinaj la Giurgeni si se inchina la icoana facatoare de minuni, reprezentind pe Sfinta Maria, cu trei ochi, tinind pe pruncul Isus in brate. Odoare bisericesti de o rara valoare si frumusete se degradeaza deoarece acoperisul bisericii manastirii este spart. Manastirea de la Giurgeni este la doar 35 de kilometri de Episcopia Romanului Vineri, 29 martie, anul Domnului 2002. Vreme mohorita si rece. Ploua marunt, mocaneste, ca in stepele Rusiei. Dupa satul Stejarul, un drum plin de hirtoape serpuieste printr-o padure desfrunzita. Nu se vede nici tipenie de om. Peste tot, numai dealuri, cu urme de zapada tirzie, care dau un aspect straniu pamintului. O perdea de ceata sterge contururile dealurilor, unind cerul cu pamintul, de nu mai stii daca pamintul s-a ascuns in cer sau Dumnezeu si-a coborit sfintii pe pamint. Dupa o jumatate de ora de mers, apare, in sfirsit, un om, imbracat cu o manta de ploaie si un topor in mina. Intrebam de manastirea Giurgeni. ''Dupa grajdurile de la fostul CAP, faceti la dreapta si mai aveti citiva kilometri de mers''. Masina se misca greu prin noroiul drumului de tara, de parca epoca moderna s-a oprit la stilpul cu indicatorul pe care scria ''Spre manastirea Giurgeni''. Cind, in sfirsit, ajungem la manastire, parintele staret Antonie Jeplea e la liturghie. Linga biserica, masini din Vrancea, Suceava, Galati si citeva carute in care oameni zgribuliti, in paltoane ponosite, asteapta sa iasa lumea. Doi brazi ciuntiti, inalti pina aproape de Dumnezeu, pazesc biserica manastirii, care aproape se darima. Dinauntru razbat ecouri de "Slava tie, Doamne'' si ''Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte far' de moarte...''. Parintele Antonie iese din biserica si ne conduce intr-o chilie, unde ne da citeva date istorice. Zgircenia distruge mai mult decit comunismul Desi fiecare manastire are o arhiva bine documentata, biser