În sportul cu balonul rotund niciodată nu va trebui să dai verdicte categorice. S-a văzut, în decursul istoriei, formaţii condamnate să se revigoreze sau echipe din vârful ierarhiei să coboare vertiginos. Este suficient un şoc, o persoană care să aducă liniştea, câţiva jucători care să dea un impuls şi totul se întoarce la 180 de grade.
Un asemenea caz este formaţia săceleană, formaţie care a renăscut din propria cenuşă pe o perioadă de numai un inter-sezon. De la condamnata la retrogradare la salvata în extremis, de la echipa cu un minus 14, în toamnă, la formaţia cu un plus 6, în primăvară. Care a fost miracolul, ce a scos această echipă din „ghearele” Ligii a III-a, vom vedea în ceea ce urmează.
Restructurarea masivă a lotului
La încheierea campionatului precedent, săcelenii au fost foarte aproape să egaleze performanţa din 1998, când elevii de atunci ai lui Marin Barbu au terminat competiţia diviziei B pe locul secund. De data aceasta, Dan Bona şi elevii lui au terminat pe locul 6, foarte aproape de podium. Pe 4 iulie trecut, când s-a sunat adunarea, cuplul de antrenori Dan Bona – Florin Bilivolschi încheindu-şi contractul nu li s-a mai prelungit. Nu a fost o destituire, nu a fost decât ideea conducerii clubului de a continua cu o altă bancă tehnică, una care să pună un accent mai mare pe tineret. S-a trecut la restructurarea lotului. Leonard Cernica plecase în Canada, Marius Benciu renunţase la echipă cu trei etape înainte de final, Mugurel Dedu se aflase la încheierea contractului. Conducerea s-a exprimat clar prin preşedintele clubului, Adi Seceleanu: „Ne dorim o strategie nouă, în care ponderea jucătorilor tineri să fie mai mare. Vom păstra câţiva jucători de peste 25 de ani, în rest ne dorim să primeze tineretul”. Şi aşa lui Dan Bona nu i s-a mai prelungit contractul, iar a doua zi după reunirea lotului, a fost anunţată înscăunarea a