În timpul controversatei sale vizite la Băile Tuşnad, preşedintele Băsescu a lansat un mesaj important către naţiune. Flancat de doi mari prieteni ai României, Victor Orban şi de Laszlo Tökes, şeful statului a identificat (încă o dată) adevăratul duşman al poporului: presa mogulilor.
"Amploaiaţi ai lui Felix şi-ai lui Nuş vin să creeze românilor impresia că cineva nu vrea să dea mai mulţi bani pentru pensii! Credeţi-mă că aş vrea să dau sau să fac ca fiecare român să primească câţi bani are nevoie..."
Nu voi insista asupra tonului paternalist-comunistoid al acestei declaraţii. Remarc doar că sloganul "Fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi" a fost motoul doctrinei pe care Traian Băsescu cică a înfierat-o. Cu siguranţă nu are ce căuta în discursul unui lider de "dreapta". E la fel de nepotrivită ca şi imaginea Tătucului care-şi "miluieşte" norodul cu pensii şi salarii, de parcă ar face pomană din averea familiei.
Dincolo, însă, de aceste accente personale, mesajul preşedintelui repetă scuza pe care o auzim invocată obsesiv de toţi politicienii puterii: "Nu sunt bani!". Aceste cuvinte au devenit un fel de mantra a guvernării portocalii şi argument suprem pentru orice aberaţie.
Conducătorii noştri ne anunţă că suntem prea săraci ca să ne mai încurcăm în legi. Garanţiile constituţionale devin irelevante când vistieria e goală. Ni se sugerează că statul de drept e un lux pe care nu ni-l mai putem permite. De fapt, nu ne permitem un stat funcţional. Ar trebui, aşadar, să lăsăm la o parte pretenţiile absurde şi să pricepem că învăţământul, sănătatea, protecţia socială costă prea mult. Nici pentru Justiţie nu prea ne ajung banii. "Mica reformă" a lui Cătălin Predoiu ne propune acum o variantă mai ieftină şi mai expeditivă. Ce dacă unele dintre modificările de procedură încalcă drepturi garantate prin Convenţia Europeană a Drepturil
