Desi profet al unei lumi violente, Malik El Djebena nu e un om rau. Niciunul dintre noi nu e. Insa daca citesti acest articol si ai deja cazier, mai bine nu te duci sa-l vezi. Dupa premiera de saptamina trecuta a "Eu cind vreau sa fluier, fluier", o alta productie despre viata in inchisoare intra pe marile ecrane, distribuita de Independenta Film. Ca si in cazul filmul romanesc, Un prophete (Un profet) a fost premiat si proiectat la cele mai mari festivaluri din lume (Cannes, Sundance, Rotterdam etc.), insa in Romania are un profil mediatic destul de redus; asta e, filmele europene nu pot fi marketizate la noi decit printr-un Palme d'Or, Urs de Aur sau Leu venetian. Pe linga recenziile internationale extrem de favorabile, un argument in plus ar fi autorul filmului, scenaristul si regizorul Jacques Audiard. In 2004, acesta semna De battre mon coeur s'est arrete(Si inima mi s-a oprit in loc), remake frantuzesc al unei povesti americane mai vechi, in care tinarul personaj principal incerca sa-si schimbe viata de recuperator/ bataus/ speculator imobiliar revenind la prima pasiune, pianul. Filmul este extrem de puternic, combinind intr-un singur erou elemente de maxima intensitate, violenta masculina din lumea interlopa a Parisului cu atractia artei purificatoare. Plasind personaje contradictorii in situatii extreme, Audiard isi construieste regia intimista intr-o zona lipsita de excese estetice. Isi filmeaza (anti)eroii de aproape, din miscare; nu e nici sec, nici calofil, intens ar fi cuvintul, intens si adevarat. Daca l-as asemnana cu cineva, ar fi Michael Winterbottom, autor care pune la fel de mult pret pe povestile oamenilor inca tineri, dar trecuti de lipsa de griji a primilor 20 de ani. In comparatie cu De battre mon coeur s'est arrete, Un prophete e un proiect mai complex. La doar 19 ani, Malik El Djebena intra in inchisoare cu o condamnare de 3 ani pentru un del