Piaţa auto a scăzut cu aproape 10% după primele 7 luni ale anului şi toată lumea îşi dă cu părerea. Comentariile APIA legate de această pierdere sunt pertinente.
Prima de casare este gestionată destul de prost dar nu este nici o noutate. Imposibilitatea de a deduce TVA-ul la achiziţia de maşini are un impact serios şi se vede. Însă mai sunt şi alte cauze care generează o piaţă mai mică chiar şi decât dezastrul de anul trecut.
Nimeni nu mai are încredere în sistem, fie că ne referim la cel politic sau cel economic. Consumatorul- fizic sau juridic- nu înţelege ce-i va aduce viitorul şi încearcă să amâne costurile care nu reprezintă investiţii. Şi, din păcate, o maşină nu este - în proporţie de peste 95%- o investiţie ci o cheltuială care se depreciază vizibil. Orice automobil cumpărat în vremuri normale, pierdea 10% din valoare imediat după ce s-a semnat actul de vânzare. Acum este mult mai mult. Iar după trei ani, dacă mai recuperezi 40% este deja mare lucru. Desigur, sunt nuanţe iar de cele 5 procente numite investiţii ne vom ocupa altădată.
La vremuri de criză profundă şi parcă fără de sfârşit, nu prea mai sunt mulţi care să aibă încredere în viitor. Iar business-ul cu automobile de la noi nu face mare lucru pentru a recupera ceva din încrederea pierdută aruncând pisica în gradina guvernului. Iar executivul se bâlbâie non-stop neştiind pe ce „butoane" să apese pentru a crea încredere şi a încuraja nevoia de automobil. Într-o Europă tot mai comisă pentru maşini verzi, România rămâne o „pată" de orice altă culoare numai verde nu! Lărging un pic imaginea, să remarcăm că mai toate ţările UE în dificultate au scăderi: Spania cu 24,2%, Italia cu 12,9%, Portugalia cu 19,1% iar Grecia cu 40,4%. Prin comparaţie, la noi este parfum. Prin jurul nostru doar Polonia are o pierdere de viteză de 4,5% însă restul recuperează câte puţin. Dacă este să fim optimişti,