Ediţia XXI a Săptămânii Muzicii Noi s-a vrut şi s-a dovedit a fi atipică, total diferită de cele precedente, începând chiar prin modificarea datelor „tradiţionale“, pentru că s-a desfăşurat, „în premieră“, între 21 şi 29 mai, „săptămâna“ având acum... nouă zile, în care spectacolul a fost în prim-plan, în cele mai diverse forme şi genuri, găzduite şi în spaţii incluse pentru prima oară în circuitul festivalului. (...)
Ediţia XXI a Săptămânii Muzicii Noi s-a vrut şi s-a dovedit a fi atipică, total diferită de cele precedente, începând chiar prin modificarea datelor „tradiţionale“, pentru că s-a desfăşurat, „în premieră“, între 21 şi 29 mai, „săptămâna“ având acum... nouă zile, în care spectacolul a fost în prim-plan, în cele mai diverse forme şi genuri, găzduite şi în spaţii incluse pentru prima oară în circuitul festivalului. Una dintre ideile propuse de Irinel Anghel şi Mihaela Vosganian – asigurând şi în acest an directoratul – a fost ieşirea în aer liber, improvizaţia „ludică“ încadrând numeroasele manifestări la care au asistat (cam aceiaşi) compozitori, spectatori în număr variabil, cronicarii de specia Publicitate litate strălucind prin absenţă, deşi clamează vehement promovarea creaţiei autohtone. Chiar în deschidere, publicul a fost invitat pe esplanada Operei Naţionale Bucureşti, unde pe un podium străjuit de elemente de decor (din Aida sau Nabucco, plouate copios cu câteva minute înainte de debutul reprezentaţiei), o „feerie-cabaret mobil într-un târg muzical“ a adus, în preajma unei caleşti cu cai şi a altor „ciudăţenii“, în viziunea şi pe muzica semnată de Irinel Anghel, personaje în costume „de poveste“ (schiţate de Raluca Ghideanu), mişcându-se aparent haotic (dar în coregrafia lui Paul Dunca), intonând frânturi de melodii, punctând cu sunete ciudate cursul muzicii susţinute şi instrumental de interpreţi, jucându-se „seri