Asistăm, în ultima vreme, la o veritabilă campanie, tot mai inchizitorială, legată de ceea ce aparent ar fi eşecuri şi vinovăţii medicale, campanie condusă de media care incită populaţia, parteneri devotaţi ai atmosferei fiind Poliţia şi Ministerul Sănătăţii. (...) Asistăm, în ultima vreme, la o veritabilă campanie, tot mai inchizitorială, legată de ceea ce aparent ar fi eşecuri şi vinovăţii medicale, campanie condusă de media care incită populaţia, parteneri devotaţi ai atmosferei fiind Poliţia şi Ministerul Sănătăţii. Aşa se face că, înaintea elucidării cazurilor de către forurile profesionale, se emit judecăţi de valoare, verdicte şi concluzii pripite în care prezumţia de nevinovăţie rămâne doar un ideal. Urmarea este că, indiferent dacă populaţia este mulţumită sau nu, autorităţile trec în „adormire“, cazurile se consideră elucidate şi cei lezaţi rămân, cum se spune, „cu ochii în soare“. Se creează astfel, în timp, un fel de barieră artificială: de o parte se află serviciile medicale cu slujitorii lor, iar de cealaltă – populaţia, care, volens-nolens, capătă „satisfacţie“. Bariera artificial creată, cu complicităţ i din sistem, riscă – dacă nu cumva a şi început – să devină păgubitoare, chiar periculoasă, am spune, deoarece din parteneri de dialog permanent, cum ar trebui să fie, cele două grupări devin adversari, în care unii atacă, iar ceilalţi trebuie să găsească mijloace de apărare. Cui prodest? Cel mai recent caz din acest cortegiu este cel al sugarului adus în stare comatoasă la unul din marile spitale clinice de urgenţă pediatrică din Capitală, sugar găsit asimptomatic şi fără indicaţii de internare � Publicitate �n urmă cu trei zile. În legătură cu aceasta, îmi revin în minte două întâmplări trăite în activitatea mea. Prima dintre ele este cea a unui sugar adus la camera de gardă a spitalului orăşenesc unde lucram. Bolnavul, afebril, cu o