Încet şi trist, fără regrete, 2011 a fost condus pe ultimul drum. Răsuflăm uşuraţi. Am scăpat – cum, necum – şi de povara Sărbătorilor de iarnă. Efortul de a mima împlinirea nu a fost la îndemâna oricui. Anul trecut poate părea mai bun doar atunci când va deveni termen de comparaţie pentru promisiunile noului an. Fiindcă nu-i loc de amăgire. Mai avem de îndurat până ce ne vom regăsi, cât de cât, echilibrul.
Am scăpat de păcăleala sclipicioasă a Sărbătorilor de iarnă şi ne luăm la purtare, din nou, obişnuinţele de peste an. Călcătura rutinei ne readuce la premersul care ne-a consacrat. Iar fotbalul face şi el parte din acest spectacol lumesc. Ritualurile sale de sezon par însă, de această dată, mult mai crizate decât în trecut. Până şi minciuna a devenit mai sfioasă în aste vremuri de restrişte. Îmi amintesc discursurile ghiftuite de fudulie pe care, în anii precedenţi, ni le livrau grangurii fotbalului la vreme de şorici. Îmi amintesc ce târguieli de mare preţ promiteau ei atunci când venea vorba despre remanierea loturilor. Erau vehiculate, fără nici o jenă, nume mari din fotbalul fără frontiere şi sume de transfer fabuloase. Acum, obrăznicia s-a mai pleoştit. Importurile vizează doar marfă recondiţionată, iar pe piaţa internă se joacă la mica ciupeală.
Patronii echipelor din fruntea clasamentului sunt cei care promit în continuare întărirea loturilor. Dar discursul lor este diferit, după cum diferită le este şi darea de mână. Dinamo joacă extrem de economicos. Pentru câini orice investiţie pare condiţionată de banii obţinuţi din oarece vânzări de jucători. Nu ne-am mira dacă, în cele din urmă, administratorii de la Dinamo l-ar convinge pe Liviu Ciobotariu că are deja un lot numai bun pentru câştigarea campionatului. Că Dinamo va rămâne tot Dinamo cu sau fără Pârvulescu, cu sau fără Strătilă, cu sau fără Nassel Menassel. George Copos a fost şi mai
