,,Le Marseillaise”, Marcel Cerdan, dureri care învaţă să înoate

,,L acordeoniste”, ,,Le vagabond”, ,,La vie en rose”... Cântece fără moarte, răscolitoare, tulburătoare, fără moarte. Edith Piaf ,,ataca” cum îi plăcea să spună, încă de pe vremea reprezentaţiilor de pe trotuare, ,,Le Marseillaise”. La un moment dat, în timpul unui turneu în Suedia, un spectator a urcat pe scenă şi i-a oferit un buchet în formă de inimă, legat cu o panglică tricoloră. Alcătuit din flori albastre, albe şi roşii. ?n acordurile explozive ale orchestrei care vibra sonor ,,Le Marseillaise”. Edith Piaf îşi aminteşte starea acelei clipe, în memoriile sale:,,Orice s-ar zice, când cânţi în străinătate, în limba ţării tale şi ţi se atârnă de gât, aşa brusc, fără să te prevină, o inimă tricoloră, se produce o impresie neobişnuită. Şi îi plâng pe cei care, în locul meu, nu ar fi vărsat lacrimi adevărate”.

Cumplita nevoie de afecţiune şi protecţie a unui copil abandonat a determinat-o să caute iubirea autentică în diverse legături amoroase. Mărturiseşte că singura fărâmă de mângâiere din copilăria ei a primit-o de la prostituatele in stabilimentul bunicii sale. S-a vorbit şi s-a scris despre viaţa sa tumultuoasă, numărându-i-se iubiţii şi cantitatea de alcool consumată. Probabil că a încercat să îşi înece durerile şi trăirile prea puternice în alcool, dar, cum spunea pictoriţa mexicană Frida Khalo, ,,ele au învăţat să înoate”. Probabil, astfel s-a întreţinut legenda, căutându-se cu lumânarea amănunte din partea frivolă a vieţii ei. Cert este că Edith Piaf nu s-a apărat, nu s-a dezvinovăţit, poate că nu i-a păsat. S-a dăruit celor pe care i-a iubit, între care Raymond Asso şi Yves Montand, dar povestea care i-a devastat viaţa s-a numit Marcel Cerdan. Celebrul boxeur a iubit-o şi a făcut-o fericită. Trăia şi el din plin, delirul competiţiilor şi al aplauzelor, nu era nici pe departe din