Este inuman ce se întâmpla cu poporul român! Inuman si strigator la ceruri! Totul îi este potrivnic. O guvernare face praf si pulbere din interesele lui, si ceea ce ramâne în urma ei, sunt doar buzunarele pline ale politicienilor, tot atâtea dosare ce ar trebui de urgenta sa ia drumul tribunalelor, pentru ca prea miroase totul a furt, a debandada, a înselaciune, a nepotrivire, tradare, promisiuni false, lant al slabiciunilor, megalomanie si tradare de tara.
Adica, dosare care nu ajung niciodata sa se bucure de lumina adevarului, dosare care spala dosare, care le amâna, le fac pierdute, le camufleaza pâna termenul lor s-ar putea prescrie... Si acea guvernare trece în opozitie, îsi dilata libertatea, îsi asigura „legislatia” propriilor afaceri, se lafaie în suc propriu împreuna cu familia, cunoscutii, alegatorii, prietenii cunoscuti sau mai putin cunoscuti, rotunjindu-si banutii, declaratiile de avere si satisfacuti scot capul din mocirla, precum nufarul si se adreseaza lumii cu alta voce, cu nicio spaima, teama, frica, ca si când este curat ca lacrima si încep sa muste, fie ca viermii, fie ca viperele, fie ca banii... Si dintr-o data, nimic nu-i bine, totul este scandalos, împotriva cetateanului, a tarii, a prosperitatii ei.
Doar ei, repetam, sunt curati ca fragezimea pruncului nou nascut. Ca si când n-au nicio vina, ca si când au venit de pe-o alta planeta. Si-n spatele lor, dosarele încarcate de fapte impardonabile, respira usurate... Si n-au nicio vina pentru soarta cefereului, a întreprinderilor care au mai ramas nevandalizate de pofta lor de îmbogatire, a caselor, scolilor, spitalelor, terenurilor, statiunilor, satelor împinse spre o retrocedare ce ne scoate din minti...
Nu se preia nimic bun de la ea, luam totul de la început. Tinem tara pe loc. Si noua guvernare îsi bate cuie înca în propriile scaune, sa fie cât mai sigure, rast