Adevarul este unul dureros, pe care il acuza majoritatea dascalilor si asupra caruia vor cadea de acord, nu am nici o indoiala, toti colegii mei: invatamintul romanesc s-a dus de ripa. "Scoala scoate timpiti", a aruncat presedintele Traian Basescu intr-o discutie cu fostul filosof Gabriel Liiceanu, a carui preocupare majora a devenit, de la un timp, sa hermeneutizeze declaratiile sefului statului. Sigur ca si aceasta petarda se inscrie in interminabilul sir de perle ale fostului marinar care, odata cu functia oficiala, nu intelege ca unele atitudini se cer reprimate, ca un presedinte nu isi poate permite sa-si sloboade gura cind are chef, din simplul motiv ca orice porumbel ii iese pe acolo capata alura oficiala. Si totusi, gura pacatosului adevar graieste. O spun si eu, care lucrez in sistemul educativ si care cred, cu toata convingerea, ca invatamintul este, trebuie sa fie unul dintre domeniile prioritare ale clasei politice. Desfid pe oricine imi explica, de la inaltimea virstei sau a experientei, ca inainte de 1989 era mai bine. Un lucru nu il neg insa: scoala era scoala, un absolvent de facultate nu era un amator, o diploma nu se obtinea in schimbul unor taxe platite constiincios. De 20 de ani incoace, fiecare ministru care s-a perindat a propus altceva, fara sa existe un program dus cu responsabilitate mai departe de succesor; vorbim continuu de reforma, dar nu facem nimic. Adevarul este unul dureros, pe care il acuza majoritatea dascalilor si asupra caruia vor cadea de acord, nu am nici o indoiala, toti colegii mei: invatamintul romanesc s-a dus de ripa. Am imprumutat tot felul de forme in care am inghesuit, de fapt, vechile practici, am adoptat fara sa clipim si fara sa-l intelegem sistemul Bologna (care pur si simplu nu se potriveste unor domenii) si, lucru mult mai grav, am renuntat la calitate in favoarea cantitatii. Facultatile de Economie si de Drept cis