Foto: Arhiva personală Rândurile de introducere îi aparţin lui Jim Mahoney. Nu ştiu cine este Jim Mahoney dar el se exprima astfel, undeva pe un forum, într-o geroasă seară de ianuarie. Şi continua: „Svea e fabricat precum un tanc, funcţionează ca un jet şi seamană cu o operă de artă. Singura treabă nasoală era pornirea. Dar am rezolvat-o cu un pai de cola pentru a umple rezervorul şi pentru a depune o picatură de carburant pentru pre-încălzire. Funcţionează perfect şi e usor de stocat la nevoie... Prietena este acum doar a îndepărtată amintire. Dar de curând am cumparat un Svea pe eBay. Doar simpla percepţie a «vuituluii» caracteristic la pornire mi-a trezit nenumărate amintiri. Cu puţină şi drăgăstoasă grijă sper să obţin multe de-a lungul anilor ce urmează din partea veteranului.”
Cuvintele lui Mahoney mi-au plăcut. Amintirile se întrepătrund si seamănă a declaraţie de dragoste. Pentru cine? Pentru prietena acum departe? Pentru Svea? Poate pentru amândouă?
Epopeea
De Svea am aflat când am intrat prima dată în ceea ce era, pe atunci, adică în 1973, un modest magazin de sport situat la numărul 48 de pe rue des Ecoles, faţă în faţă cu celebra Sorbona la Paris. Pentru mine, Svea era doar un simplu reşou, oricum inabordabil pentru buzunarul meu. Fabricat dintr-o robustă alamă, plin de orificii de ventilaţie, reşoul avea ceea ce se poate numi „personalitate”.
Geneza sa însăşi este o întreagă epopee, ce a traversat deceniile, precum Beowulf, eroul poemului epic, piedestal al literaturii scandinave. O parte din acţiunea descrisă se desfăşoară în partea meridională a actualei Suedia, locuită de un popor de origine germanică. Suedezi, Suiones, Sueones, Sweonas, Suehans, Svíar în diverse limbi. Svear în suedeză. Ori povestea noastră începe în această regiune, la Arboga, orăşel situat la 150 km vest de Stockholm unde Carl Richard Nyberg vede lu
