De peste 16 ani de când există SIF-urile există şi disputa dacă trebuie sau nu să existe prag la SIF-uri. Iniţial nu era, dar a fost introdus (prin votul acţionarilor) pentru a proteja SIF-urile de o preluare ostilă. După care acţionarii şi-au dat seama că nu-l mai vor, dar nu l-au mai putut scoate, din cauză că pragul de 0,1% nu permitea desfăşurarea adunărilor generale extraordinare. Astfel, a trebuit să intervină politicienii, care au mărit de două ori pragul, la 1% în 2005 şi la 5% ieri.

Cum a apărut pragul de deţinere

Fondurile Proprietăţii Private (FPP) au fost create prin legea privatizării de la începutul anilor '90. Ele au primit în administrare circa 25% din averea naţională, reprezentând pachete de acţiuni la sute de companii, printre care BCR, BRD, Banpost.

Al doilea program de privatizare în masă al Guvernului Văcăroiu, cunoscut şi ca "a doua cuponiadă", a permis populaţiei să depună cupoanele primite gratuit de la stat la FPP-uri care au fost transformate în SIF-uri. Astfel, circa 9 milioane de români au devenit acţionari la SIF-uri.

Încă de la început au existat temeri că unii ar putea acumula prea multe acţiuni, ajungând să controleze astfel o mare parte a avuţiei naţionale. La început, SIF-urile nu erau listate la bursă, lucru care s-a întâmplat abia în 1999, iar acţiunile nu aveau un preţ de piaţă. Existau în acea perioadă adevărate reţele care mergeau la colţ de stradă sau prin sate şi cumpărau acţiuni sau cupoane pe preţuri de nimic, posesorii lor neavând niciun reper privind valoarea lor reală.

Primele statute ale FPP-urilor, elaborate de Agenţia Naţională de Privatizare, nu prevedeau niciun prag de deţinere.

Pentru a evita acumularea unor pachete mari la SIF-uri, a fost introdus în statutul lor prevederea conform căreia niciun acţionar nu poate deţine mai mult de 0,1% din capital. Decizia a f