Probabil că interviul cu Marius Stan din Gazeta de miercuri e cel mai amplu acordat de preşedintele gălățean în ultimul timp. Acesta a preferat să nu vorbească sau a vorbit mai puțin decît adversarii săi din lupta pentru şefia clasamentului. Lesne de înțeles de ce a ales să tacă. N-a vrut să vîndă pielea ursului din pădure.
Acum, în contextul celui dintîi triumf din istorie al formației dunărene, discursul lui Stan ascunde o doză de mîndrie uşor detectabilă, exprimă satisfacția omului care a atins un scop ce părea fantezist. Fără să însemne lipsă de modestie, sentimentul de mai sus, deşi vecin cu trufia, se justifică pe deplin. Asta şi pentru că Oțelul a reuşit să cîştige campionatul cu un buget măcar de două ori mai mic, dacă nu chiar de trei, în raport cu cele ale contracandidatelor la titlu!
În vreme ce în alte locuri s-a investit constant şi generos, la Galați nu s-a întîmplat aşa, dovadă că salariile jucătorilor n-au de-păşit 6.000 de euro pe lună. Iată încă o com-parație grăitoare: toți titularii lui Dorinel n-au primit lunar împreună atîția bani cîți au luat singuri Adailton şi Wesley, brazilienii Vasluiului!
Adevărul e că nici Sidexul, nici Primăria n-au ajutat Oțelul cît ar fi fost nevoie. Destui speră, inclusiv preşedintele, că sponsorul şi oraşul vor sprijini mai serios echipa în viitor. Oricum, e regretabil şi imposibil de scuzat faptul că suporterii gălățeni nu-şi vor putea urmări favoriții pe teren propriu în grupele Champions League, ci vor fi siliți să se deplaseze la Bucureşti ori la Cluj! Cu siguranță că ei meritau mai multă atenție. În fond, mai mult respect.
Referindu-se la Dorinel, fireşte că Stan îi dă acestuia ce-i al Cezarului. Îi mulțumeşte cordial şi îl laudă decent. Nu ratează însă prilejul de a ridica o chestiune tratată superficial sau de-a dreptul ignorată de majorita-tea conducătorilor de cluburi: “Partea de sco
