Ne întrebăm de multe ori, pe bună dreptate, ce soartă au în România cei caracterizaţi prin fapte încărcate de demnitate? Savantul Grigore Cobălcescu, geolog şi paleontolog român, membru titular al Academiei Române, a murit sărac şi cinstit, rămânând în istorie pentru realizările sale ştiinţifice, nu şi pentru gestul său excepţional, acela de a ieşi din politică atunci când interesele ţării au fost atinse. Puţini ştiu că savantul Grigore Cobălcescu, pe vremea când era senator de Iaşi, şi-a depus demisia, un exemplu de patriotism pentru politicienii de astăzi.

Disensiuni

În 1875, Grigore Cobălcescu era reprezentant al Colegiului universitar Iaşi. Nefiind de acord într-o problemă ce aducea atingere independenţei statului român, el şi-a motivat astfel gestul de a decide să iasă cu demnitate din importantul for politic naţional: “În urma votului dat de Senat în şedinţa sa din 2 iulie, prin care vot el a recunoscut convenţiunea de comerţ şi navigaţiune cu guvernul imperial al Austro-Ungariei, convenţiune care transformă România într-o adevărată colonie a acestui imperiu, subscrisul reprezentant al naţiunii, pierzând orice încredere în sentimentele naţionale ale majorităţii Senatului şi neputând păstra mai mult timp nici cea mai mică iluziune asupra patriotismului de care ar trebui să se inspire majoritatea acestui înalt for legiuitor, viu, cu onoare, a vă declara că conştiinţa nu mă poate tolera de a face parte un singur moment mai mult dintr-un corp care a sacrificat cu atâta înlesnire cele mai sacre interese ale naţiunii”. Fragmentul face parte din documentul depus atunci de Cobălcescu şi aflat acum la Arhivele Statului, fond Senatul României.

În sărăcie

Într-o Românie mai tot timpul imorală, de cinstit ce a fost, marele savant român a murit în sărăcie. În ultimii ani, din motive familiale îşi zdruncinase nu numai sănătatea, ci şi