•Familia Stefaniu nici nu are dupa ce bea apa •Cu banii din alocatie abia reusesc sa-si asigure hrana din cartofi sau fasole pentru cateva zile •Sase ani au locuit intr-un grajd, alaturi de dobitoace •Mamei i se rupe inima cand micutii plang de foame
Intr-o casa din lut, cu celofan la ferestre, fara curent electric, se adaposteste familia Stefaniu, impreuna cu cei noua copii. Cele 11 suflete se inghesuie in doua camere in care nu exista decat doua paturi improvizate. Copiii cei mari dorm in podul casei, deoarece nu incap toti in pat. Saracia in care isi duc zilele le-a ajuns la os. Cu lacrimi in ochi, mama, Anca Stefaniu (39 de ani), ne-a povestit ca a ajuns in situatia de a fi muritori de foame. "Copiii plang de foame. Nu am ce sa le dau de mancare. Abia reusesc din banii de la alocatie sa cumpar cartofi, ulei, fasole, orez sau gris. Suntem multi si banii ne ajung doar pentru cateva zile", a spus Anca.
Arareori, flacara unei candele lumineaza casa
Timp de sase ani, familia Stefaniu a locuit intr-un grajd. Aici nu aveau nici macar acele paturi improvizate. Fara caldura, fara o soba unde sa poata gati ceva, au trait alaturi de dobitoace. Lacrimi amare au curs din ochii bietei femei, vazand cum copilasii ei flamanzesc fara sa le poata oferi macar un colt de paine uscata. Fiindu-i mila de conditiile vitrege in care stau nepotii, mama lui Costica Stefaniu, le-a oferit o bucata de pamant din gradina si i-a ajutat sa ridice un bordei. Batrana, in varsta de 74 de ani, nu dispune decat de o pensie de CAP. Au adunat lut si paie si s-au apucat sa ridice casa. Cu chiu, cu vai, au reusit sa incropeasca o locuinta, scapand de cosmarul din grajd. Anca nu vrea sa-si mai aminteasca de frigul pe care l-au indurat in iarna. "Nu am avut soba. A fost un frig cumplit. Luam copiii si ma mai duceam la soacra mea sa ne incalzim. Traim mai rau d
