Potrivit Dosarului, Monica Macovei a fost o răsfăţată a regimului Ceauşescu. A fost admisă la Drept în condiţiile în care, după 1971, Dreptul, alături de Filosofie, erau considerate facultăţi ideologice şi, în consecinţă, pentru a fi admis aveai nevoie de un dosar de cadre bun.

Presa indepedentă de Cotroceni, câtă a mai rămas, a contracarat diversiunea cu dosarul de cadre al Noricăi Nicolai cerând să publice şi dosarul Monicăi Macovei. Cu chiu, cu vai, sluga lui Traian Băsescu din debara, duduia procuror general, a catadicsit să răspundă acestei solicitări. Dosarul Monicăi Macovei, spre deosebire de cel al Noricăi Nicolai, trimis integral ţaţei de la Cotroceni, a ajuns la presă jumulit straşnic. Bazate pe această realitate, ziarele şi televiziunile cotroceniste s-au străduit să ne convingă că dosarul Monica Macovei nu are nimic îndoielnic despre fosta comisară a României pripăşită acum pe la Curtea preşedintelui Macedoniei. Ba mai mult, s-au pornit să scrie argaţii lui Traian Băsescu, în speranţa că vor primi şi ei, precum faimosul Cătălin Avramescu, un ciolan de consilier de stat, dosarul conturează o Monica Macovei ce-ar trebui, la o adică – transformată în statuie, deşi, din câte ştim, încă mai suflă şi mai mişcă. Argumentul lor? Spre deosebire de Norica Nicolai, Monica Macovei n-a avut nici o greşeală profesională. Supuşii lui Traian Băsescu se întâlnesc, din nefericire, cu slujitorii presei indepedente în judecarea dosarului de cadre al Monicăi Macovei.

După opinia noastră, nici în cazul numirii Noricăi Nicolai, nici în cel al numirii Monicăi Macovei ca miniştri ai Justiţiei, cariera de procuror n-are nici o importanţă. Au importanţă, în schimb, şi încă o importanţă semnificativă, elementele de biografie ale celor două personalităţi. Traseul lor înainte de decembrie 1989 trebuie raportat la prestaţia lor politică de după