Odobeştiul, un oraş care ne invită să-l descoperim Harta obiectivelor culturale din oraşul Odobeşti, prezentată sâmbătă odobeştenilor, adună într-un spaţiu comun aproape 5 secole de istorie şi civilizaţie din ”satul de vieri”, devenit municipalitate prin decretul domnitorului Al. Ioan Cuza în 1861

Beciurile ”Guţulescu”, ”Bahamat”, ”Odobeşteanu”, ”Constantinescu” sau beciul ”Rabinovici”, beciul ”Dragomir”, beciul ”Zissu”, ca să nu mai spunem de celebrul ”Beci domnesc” sunt tot atâtea trimiteri la numele podgorenilor care au clădit, economic, această localitate, a cărui nume este un brand viticol prin el însuşi. Nu mai amintim de zecile de crame, de la crama familiei Giurescu din strada Podgoriei, la crama familiei Pamfil din Dealul Odobeştilor sau la crama generalui Raşcu de pe strada Măgura ori crama familiei Lozner, în a cărui locuinţă a funcţionat până de curând Trezoreria din localitate. Harta oraşului Odobeşti este o invitaţie la descoperirea civilizaţiei româneşti de la Carpaţii de Curbură pentru că viile de pe Dealul Şarba au atras protipendada de la curtea domnească din Iaşi, dornică de a evada, toamna, la moşie unde, între Ziua Crucii şi Cuvioasa Paraschiva (14 sept. – 14 oct.), culegeau viile cu robii ţigani, iar seara boierii trăgeau mustul din lin, însoţiţi de tarafurile de lăutari de pe străzile Barbu Lăutaru şi Ghica Rafail. Dintr-un anumit punct de vedere, viaţa odobeştenilor pare încă desprinsă din romanele scriitorului Duiliu Zamfirescu, prin culoarea personajelor, atmosfera patriarhală şi charmul unei lumi în care civilizaţia contemporană nu a schimbat ritmul milenar al lucrărilor la viaţa de vie. La Odobeşti, ca în toate podgoriile româneşti, în ciuda ultratehnicizării, viile se culeg la fel ca acum câteva secole, între Ziua Crucii şi Cuvioasa Paraschiva. (I. C.)

Odobeştiul, un oraş care ne invită să-l descoperim Harta o