Deși le lipsește “împingătorul” Bourceanu, pierdere foarte importantă, presupun că lui Chiricheș et Comp. le va fi mai ușor cu turcii decît le-a fost cu ungurii. Asta și în ideea că, pe lîngă avantajul terenului propriu și al publicului, în nota lui și vineri, adică minunat, “tricolorii” mai posedă un atu: victoria de săptămîna trecută le-a întărit moralul, le-a sporit încrederea în forțele proprii.
Mai au de partea lor amintirea ultimei confruntări directe, succes la Istanbul cu 1-0 în 2012, iar acum și varianta unui scor egal, suficient pentru a lua în calcul atingerea barajului către Rio. În aceeași categorie intră și palmaresul. De-a lungul anilor, pe parcursul a 24 de întîlniri, Turcia n-a cîștigat nici o partidă oficială în România! N-ar strica, firește, ca tradiția să se păstreze!
Faptul că adversarii tocmai l-au mazilit pe Avci și l-au adus pe Terim reprezintă o sabie cu două tăișuri. Schimbarea băncii tehnice poate înviora vestiarul, dar îl poate și da peste cap în condițiile în care, recunoscut ca mînă forte, “Împăratul” e acuzat că i-ar proteja pe jucătorii Galatei, formație pe care o pregătește în paralel cu “naționala”!
Din aceste motive, alese de pe o listă mai lungă, “naționala” României merită considerată favorită. Cu o șansă în plus, indiferent de formula pe care o va folosi Pițurcă. Probabil cu Hoban în locul lui Bourceanu și cu Tănase, preferat lui Maxim, pe banda stîngă. Cum selecționerul ne-a obișnuit cu surprizele, nu-i exclus ca el să scoată vreun as din mînecă în ultimul moment. Cum ar fi urcarea lui Chiricheș la mijloc, ca jolly-joker, însoțită de titularizarea lui Găman, a lui Papp ori a lui D. Grigore în linia de fund.
Repet ce-am spus ieri, că s-ar recomanda cît mai puține modificări. Mai nădăjduiesc și că, refuzînd mirajul egalului, Pițurcă nu va comite greșeala de a cere apărare cu orice preț. Dimpotrivă, ar tre
