Măsurile dure de austeritate luate de ţările europene au lăsat urme politice adânci. 17 guverne au căzut de la începutul crizei datoriilor.
Criza economică a început să lovească în liderii politici în februarie 2009. Letonia intră într-o recesiune brutală, iar premierul leton, Ivars Godmanis, a fost nevoit să-şi depună mandatul, după ce jumătate dintre partidele coaliţiei de centru-dreapta aflată la putere i-a retras sprijinul.
Două luni mai târziu premierul ceh Mirek Topolanek cade şi el. Acesta este nevoit să renunţe la şefia Executivului chiar în momentul în care ţara sa deţinea preşedinţia rotativă a UE.
În toamna lui 2009, mai exact în octombrie, începe „cutremurul economic din Grecia" cu prima victimă politică: conservatorul Kostas Karamanlis este înlocuit de Georgios Papandreou. Acesta avea să descopere şi să spună UE adevărata valoare a deficitului bugetar, iar Grecia este nevoită la câteva luni să ceară ajutor urgent de la Comisia Europeană şi de la instituţiile financiare internaţionale.
Doi ani mai târziu, după o criză fără precedent care a pus în pericol până şi moneda euro, Papandreou demisionează, în noiembrie 2011, pe fondul celor mai dure măsuri de austeritate şi a celor mai violente proteste din ţară.
În mai 2010, recesiunea lovea economii puternice ale UE, iar următoarea ţară care a dat tribut un premier a fost Marea Britanie. Echipa lui Gordon Brown e înlocuită la alegerile din mai 2010 cu cea a actualului premier David Cameron în coaliţie cu liberalii lui Nick Clegg.
Yves Leterme, în Belgia, a fost prima victimă a verii lui 2010, după care a urmat o perioadă critică în istoria politică a UE: eşecul formării unui guvern vreme de peste un an. În decembrie anul trecut, socialistul Elio di Rupo reuşeşte să formeze o coaliţie, care este şi acum la putere.
O nouă înfrânge
