Pe 20 noiembrie este programat sa aiba loc la Beijing Summitul UE-China. Pe 25 noiembrie va avea loc la Bucuresti Summitul China-Europa Estica si Centrala (EEC). Pe 28 noiembrie va debuta la Vilnius Summitul Parteneriatului Estic al UE. Trei intalniri la varf cu un impact potential enorm pentru echilibrul geo-strategic global. China are interse vitale legate de toate trei. La fel si Romania.

Primul in ordine cronologica va fi si prima reuniune de acest nivel dupa schimbarea conducerii chineze dar si ultimul inainte de intrarea UE in febra alegerilor europene care vor duce spre un nou Parlament european si spre o noua Comisie europeana. Pe buna dreptate europenii se intreaba ce va fi nou in politica externa chineza, in timp ce chinezii se intreaba ce va aduce nou viitoarea conducere europeana? Incertitudinea aferenta ambelor intrebari nu este un factor de incurajare pentru decizii indraznete pe termen lung.

Si totusi... in aer pluteste sentimentul unei oarecari urgente. Daca anumiti pasi esentiali spre clarificarea relatiilor dintre UE si China nu se vor face acum, urmatoarea ocazie se va ivi abia peste doi ani - respectiv dupa ce institutiile europene rezultate din euroalegerile din mai 2014 se vor fi asezat - cu conditia ca pana atunci Beijingul, neputand astepta atata si devenind mai increzator in propria-i putere, sa nu fi optat pentru o orientare geo-politica de natura a exclude Bruxelles-ul din alternativele sale strategice.

Iata motive pentru ca Summitul de la Beijing sa scoata din ambiguitate natura relatiilor parteneriale in constructie dintre UE si China sau macar sa ofere instrumentele scoaterii din ambiguitate a acestora. Daca in prezent China defineste amintitul parteneriat ca fiind "strategic si comprehensiv", UE inca se mai intreaba care sunt criteriile justificative pentru natura strategica a parteneriatului si daca intre parti cu