Prieten la cataramă cu regele dezertor Carol al-II lea, Marinescu a trăit ca un împărat, dar a sfârşit ciuruit de legionari Erou al Primului Război Mondial. Excelent strateg. Spirit Prieten la cataramă cu regele dezertor Carol al-II lea, Marinescu a trăit ca un împărat, dar a sfârşit ciuruit de legionari Erou al Primului Război Mondial. Excelent strateg. Spirit machiavelic. Ctitor. A construit monumente, cazărmi, sediul prefecturii, dar şi cazinouri militare. Astăzi vom face cunoştinţă cu Gabriel Marinescu. Cu cel care avea să urce toate treptele ierarhiei militare: prefect al Poliţiei Capitalei, secretar de stat, ministru de interne. A fost unul dintre intimii regelui Carol al II-lea, cu care juca poker şi ciocnea ouă roşii la palatul regal, pentru a sfârşi ciuruit de gloanţele legionarilor într-o celulă mucegăită de la Jilava. Întorcându-ne la vremea Primului Război Mondial, vom spune că ofiţerul Gabriel Marinescu dovedeşte calităţi de excepţie. Ordinul "Mihai Viteazul" este cea mai înaltă distincţie militară de război a României, fiind instituită prin Înaltul Decret Regal nr. 2.968/26 septembrie 1916, semnat de regele Ferdinand Întregitorul. Este conferit în Primul Război Mondial unui număr de 314 ofiţeri, printre care îl regăsim şi pe maiorul Gabriel Marinescu din Regimentul 2 Vânători (Înaltul Decret Regal nr. 849/11.08.1917). Motivaţia decorării acestuia nu lasă loc de dubiu: "Pentru spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă cerând să lupte în linia întâi cu batalionul său la ruperea frontului german de la Mărăşti, unde, în ziua de 11 iulie 1917, a cucerit poziţiile întărite ale acestuia şi apoi satele Topeşti şi Bârseşti, de pe valea râului Putna". Iată, aşadar, ce carieră promiţătoare. Preocupări onorabile, dar şi josnice După Primul Război Mondial, dovadă a calităţilor sale, la vârsta de 42 de ani comanda Regimentul 9 Vânători, dar Marinescu a avut de