Satelitul natural al Pământului a fost bogat în apă la începuturile sale, urme ale preţiosului element existând şi astăzi la suprafaţă, susţin geologi americani într-un studiu publicat în revista „Nature“.

Analizând eşantioane din rocile vulcanice culese în cursul misiunilor Apollo 11, 15 şi 17, Erik Hauri şi doi colegi ai săi, de la Institutul Carnegie, au constatat că acestea nu prezintă caracteristicile geochimice ale meteoriţilor sau cometelor care ar fi putut transporta apă pe Lună.

Potrivit studiului, apa există pe Lună încă de acum 3 miliarde de ani, iar astăzi ar putea fi prezentă chiar la suprafaţă, în craterele umbrite. Cea mai mare parte a apei selenare s-a pierdut prin evaporare în spaţiu, în special din cauza temperaturilor diurne extrem de ridicate la suprafaţă, care pot depăşi 100 °C. „Dacă mantia selenară conţinea tot atâta apă cât a Pământului, implică aceasta oare că apa are o origine comună?“, se întreabă şi expertul francez Marc Chaussidon, într-un comentariu pentru „Nature“.