Una peste alta, recunosc ca ma voi mai duce la 2 Mai si la Vama Veche, dar doar in cautarea unor ramasite ale trecutului, indemnat de amintirea anilor dinainte. Si inca eu nu i-am prins pe cei mai buni… Cind isi amintesc de verile petrecute la 2 Mai, multi dintre domnii seriosi, venerabili de azi resimt un spasm nostalgic: era locul in care nonconformismul facea legea, in care conventiile, stereotipiile comportamentale erau lasate la intrare, la fel ca si hainele, de regula. 2 Mai era cumva mai retras decit Vama Veche, care intruchipa, sa spunem, spiritul hippy. Dincoace, la 3 kilometri mai aproape de Mangalia, se intilneau intelectualii, actori, scriitori, pictori etc. Locul era plin de poetese frecventabile sau de boemi legendari azi, de la Virgil Mazilescu la citiva ieseni, din ale caror povestiri am aflat destule amanunte incitante.
Zilele trecute, cind am adastat, dupa vreo 7, 8 ani, in 2 Mai, mi-am amintit de toate acestea si nu m-am putut opri sa-mi imaginez, inspectind cu specifica si nestinsa curiozitate plaja nudistilor, o scena in care aspirantii la glorie stateau la coada pentru a trece testul poetesei Nina Cassian. Glumesc, dar nu foarte mult, pentru ca, din cite reiese din memoriile acestei asidue slujitoare a lui Amor, mai ca devenise o proba a initierii (in viata literara, desigur) acest obol platit creatoarei limbii sparga. Una peste alta, inainte de 1989, 2 Mai, ca si Vama Veche erau insule de libertate, care atrageau, in primul rind, prin simplitate, ba chiar prin austeritate. Printr-o salbaticie agreabila, altfel spus. Fiind de-al locului, fiind un impatimit ascultator de muzica rock mai veche, sperind, adolescentin, in norocoase oportunitati erotice, fireste ca mergeam destul de des in Vama sau, mai rar, e drept, la 2 Mai. In 2000, cind cu eclipsa, am fost pentru ultima oara acolo. Deja lucrurile se schimbau, apareau terase simandicoase, cin